DATE BIOGRAFICE

Gheorghe Zamfir

Muzician, compozitor

   La vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Școala de muzică nr.1 din București, unde este acceptat la clasa
de nai a profesorului Fănică Luca.

A compus peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic.

Are peste 190 de discuri înregistrate și peste 120 milioane de albume vândute.

Lucrări de specialitate
Traitė du naï Roumain: méthode de flûte de Pan (1975), Naiul - geneză, evoluţie şi semnificaţie (teza cu care îşi susţine doctoratul în 2005)
Literatură beletristică
Dincolo de sunet - Au-délà de la son, ediţie bilingvă, româno-franceză (1979), Drum de spini şi de glorii, versuri (1981), Binecuvântare şi blestem, carte autobiografică (2000), În inima întristată a barocului, versuri (2002)
Arte plastice
4 expoziţii de pictură în ţară şi în străinătate
Cariera didactică
Activează la Conservatorul de Muzica din Hilversum, Olanda unde înfiinţează prima catedră de nai din lume.
Premii şi distincţii
Medalia Vaticanului, Ordinul Meritul Cultural al Franţei, Titlul de Ofiţer şi Cavaler al Franţei, Belgiei şi al Luxemburgului, Ordinul Comandorului în Columbia, Premiul Internaţional Omnia pentru întreaga operă muzicală.

DATE BIOGRAFICE

Mihai Eminescu

(Mihail Eminovici)

Poet, prozator şi jurnalist român

   Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru şi al 23-lea în cel de-al doilea semestru.
   Aron Pumnul, profesorul său de la Cernăuţi, l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la română.
1866
Este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele” învăţăceilor gimnazişti („Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu”), în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M. Eminoviciu, privatist (persoană care își face studiile în particular.)
La 25 februarie/9 martie (stil nou) 1866
Debutează cu poezia „De-aş avea” în revista „Familia”, publicată la Pesta de Iosif Vulcan. Iosif Vulcan îl convinge să-şi schimbe numele în Eminescu – variantă adoptată ulterior şi de alţi membri ai familiei sale.
Între 1869 şi 1872
Este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). Activează în
rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan Slavici; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta.
1875
Se impune în calitate de revizor şcolar, unde l-a remarcat pe profesorul Ion Creangă de la şcoala nr. 2 din Păcurari.
1877
S-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul.

Genuri si specii cultivate de
Mihai Eminescu

Genul liric

Idila
Dorința, Lacul, Sara pe deal
Egloga/idila
Floare albastră, Povestea teiului
Satira
Junii corupți, Scrisorile, Criticilor mei
Epistola
Scrisorile I-IV
Romanța
Pe lângă plopii fără soț, De ce nu-mi vii
Cântecul
Atât de fragedă, O, rămâi, Somnoroase păsărele
Meditația
Împărat și proletar, La steaua, Mortua est
Elegia
Revedere, Melancolie, O, mamă, Mai am un singur dor
Sonetul
Trecut-au anii, Veneția, Sonete
Glosa
Glossă
Gazelul
Gazel, moto la Călin (file din poveste)
Oda
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Oda
Poemul
Călin, Luceafărul, Strigoii, Fata-n grădina de aur, Memento mori
Doina
Ce te legeni, Doina
Epigrama
Epigrame, Epigramatice
Strigătura
Strigături

Genul epic

Schița
La aniversară
Nuvela
Sărmanul Dionis, Avatarii faraonului Tla, Cezara, Archaeus
Romanul
Geniu pustiu
Basmul cult
Fat-Frumos din lacrimă

Genul dramatic

Fragmente și proiecte dramatice
Ciclul Mușatinilor, Decebal, Avram Iancu
 

Posteritate

Biografii

1945
George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu
1968
Ion Crețu, Mihail Eminescu (biografie documentară), Editura pentru Literatură, București
1983
Dumitru Murărașu, Mihai Eminescu-viața și opera, Editura Eminescu
2008
Ilina Gregori, Știm noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze,
Editura Art

Lista de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu

Teatru și film

 
„Geniu sublim” (Eminescu), scenariu de film, scris în 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București, secția scenarii film.
 
În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune „Luceafărul”, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.
 

Filatelie

 
Serviciile poștale din Republica Populară Română au emis în 1958 o serie filatelică pe care erau gravate portrete ale diferitelor personalități, între care Mihai Eminescu, reprezentat pe o marcă poștală cu valoarea nominală de 55 de bani.
 
Serviciile poștale din Republica Moldova au pus în circulație, în 1996 o marcă poștală, pe care este gravat portretul lui Mihai Eminescu; cu
valoarea nominală de 0,10 lei moldovenești.
 
Totodată a fost emisă și colița nr. 9, care are reprezentat arborele genealogic al lui Eminescu; valoarea nominală a coliței este de 1,40 lei moldovenești.
 
În 1999 serviciile poștale din Republica Moldova au emis o marcă poștală care reprezintă Medalia „Mihai Eminescu”, cu
valoarea nominală de 90 de bani moldovenești.
 
Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea poetului, în anul
2000 a fost emisă, de către serviciile poștale ale Republicii Moldova, colița nr. 21: Mihai Eminescu – 150 de ani de la naștere.
 
 

Numismatica

 
Pe o monedă comemorativă, cu valoarea nominală de 1 rublă, emisă de Uniunea Sovietică în 1989, a fost gravat chipul lui Mihai Eminescu. Moneda, pusă în circulație pe 26 decembrie 1989, pentru a celebra centenarul Eminescu, a fost bătută la monetăria din Leningrad, cu un tiraj de 2 milioane de exemplare. De remarcat că prenumele poetului este scris Mihail și nu Mihai, variantă recunoscută de către eminescologi.
 
În anul 2000 Banca Națională a Moldovei a emis o monedă
de argint, de calitate „proof”, care are gravată efigia lui Mihai
Eminescu.
 
La 8 ianuarie 2016 Banca Națională a României, pentru a sărbători 150 de ani de la debutul lui Mihai Eminescu în revista Familia, a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o monedă de argint cu titlul de 999‰, având valoarea nominală de 10 lei. Moneda este rotundă, are diametrul de 37 mm, greutatea de 31,103 g, având cantul zimțat. Întreaga emisiune de 200 de exemplare este de calitate proof.
 

Notafilie

 
Portretul lui Mihai Eminescu pe o bancnotă cu valoarea nominală
de 500 de lei (RON), emisă de Banca Națională a României în 2005 (avers)
 

Portrete

În urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice:

Realizat la Viena în 1869, cel mai cunoscut și pe baza căruia s-a construit și mitul geniului, se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac.
Din 1878, realizat de Frantz Dushek la București.
Din 1884-1885, realizat de Nestor Heck la Iași.
Din 1887 de Jean Bielig, și după acesta s-a făcut o litografie de către Th. Mayerhofer. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat.

Sculpturi ale poetului

 
Bustul lui Mihai Eminescu din Suceava. Pe soclu, un altorelief din
bronz cu chipul scriitorului. Sculptor Teodor V. Ștefanelli.
Statuia lui Mihai Eminescu din Iaşi.
Bustul lui Mihai Eminescu de lângă Teiul lui Eminescu, Iaşi. Operă de Ion Mateescu.
Placă comemorativă a lui Mihai Eminescu în Cernăuți.
Statuia lui Mihai Eminescu din Chișinău.
Bustul lui Mihai Eminescu în Rotonda scriitorilor din Bucureşti.
Statuia lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român, Bucureşti.
Statuia lui Mihai Eminescu din Grădina Botanică din Cluj.
Statuia lui Mihai Eminescu din Paris.
Bustul lui Mihai Eminescu în Scuarul Român din Montréal.
 

DATE BIOGRAFICE

George Enescu

(în copilărie, părinţii l-au alintat „Jurjac”)

muzician, compozitor, dirijor, profesor

  • La doar 12 ani, interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy.

    George Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei României Elisabeta (pseudonim literar Carmen Sylva), dând naştere mai multor lieduri în limba germană.

  • Activează la Bucureşti şi Paris.

  • Colaborează cu nume celebre precum Alfredo Casella sau Louis Fournier.

Opere
Tragedie lirică în patru acte pe un libret de Edmond Fleg, Op. 23 (1910-1931)
Simfonii
Poema română, suită simfonică pentru orchestră, Op. 1 (1897)
Alte lucrări orchestrale
Rapsodia română nr. 1 în La major, Op. 11 (1901)
Rapsodia română nr. 2 în Re major, Op. 11 (1901)
Muzică de cameră
Cvartete pentru coarde Sonate, Muzică pentru pian
Posteritate
Muzeul Naţional „George Enescu", casa memorială George Enescu în Sinaia

Posteritate

Muzeul Naţional „George Enescu", casa memorială George Enescu în Sinaia

Date biografice

Grigore Vieru

(14 februarie 1935 - 18 ianuarie 2009)

Poet, publicist

Printre cele mai cunoscute lucrări ale autorului
se numără:

1957
Alarma (poezii pentru copii)
1963
Mulțumim pentru pace (poezii) și Făgurași (poezii, povestiri și cântece)
1969
Duminica cuvintelor, cu ilustrații de Igor Vieru
1970
Abecedarul, editat în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul
Igor Vieru).
2008
Taina care mă apără (poezii)
Mircea
Eliade

Profetism Românesc - Itinerariu spiritual

de Mircea Eliade

„...Ne vom opri cu toţii la un echilibru cerut de structura noastră spirituală. Vom ramâne matematicieni, critici, medici, literaţi sau oratori. Dar cercurile conştiinţelor noastre se întretaie, totuşi. Elipsele alcătuiesc teritoriul comun pe care îl cultivă fiecare şi din ale cărui roade se înfruptă toţi: cultura. Iar cultura nu se poate comunica, nu poate exista decât într-o societate legată printr-o identitate de experienţe.
nu ne gândim, aşadar, la inutilitatea experienţelor în veacul nostru de muncă specializată. Să nu socotim timp pierdut pentru un medic, cunoaşterea şi savurarea poeziei orientale sau a ezoterismului sau a artei noi. Numai în măsura în care a simpatizat cu domenii, sisteme şi oameni străini specialităţii - se poate numi un om cult , poate împrăştia şi respira atmosfera culturală...
Cultura aşadar, nu e decât valorificarea experienţelor sufleteşti şi organizarea lor independentă de celelalte valori (economice, politice, de exemplu). Precizarea aceasta e justă atât pentru indivizi, cât şi pentru popoare. O cultură este un univers spiritual viu. Izvorând din experienţe, din viaţa lăuntrică; iar viaţa lăuntrică fiind întotdeauna o sinteză printre ai cărei reactivi nu trebuie să uităm conţinutul etnic -cultura va fi întotdeauna colorată etnic, şi nuanţată individual. Că există culturi rezemate pe o baza etnică - faptul e dovedit istoriceşte. Ne amintim: cultura chineză, indiană, greacă, latină etc. ...Civilizaţia se transmite unui număr infinit de generaţii, şi poate trece hotarele... Cultura ramâne atât timp, cât există atmosferă spirituală, dogmele din care a izvorât. Îmbătrânește, apoi, se usucă şi moare. Cultura, aşadar, nu e provocată de evenimentele istorice, brute. Istoria e însăşi o parte dinamică a culturii. Ca şi un organism, cultura are funcţiuni: idealuri, credinţe, legi etc.

Dar să ne întrebăm: care este nisus formativus al culturii române? Avem o cultură etnică? Nu, pentru ca nu am ştiut să dezvoltăm poziţiile spirituale, cât de puţine, pe care ni le dăruieşte religia creştin-ortodoxă. Am avut o cultură care să rezulte din atmosfera spirituală din jurul Bisericii? Nu, pentru că cultura româneasca nu a fost fecundată decât de un suspect germen franţuzesc importat într-o epoca de criză şi prefaceri ale spiritului apusean.
Nu am avut nici o cultură unificată prin didactică, prin şcoli. Umanismul nostru a fost ridicol, când s-a încercat a se introduce în mase. Clasicismul din şcoli, pâna la sfârșitul veacului trecut purta încă urmele dascălilor bizantini, aduşi de fanarioţi. Cultura românească n-a avut până acum un punct de sprijin, deci o unitate. De aceea ne vine şi atât de greu a vorbi de o cultura româneasca propriu-zisa. Nu avem decât o îndoielnică civilizaţie, care exaltă periferia, viciază politica şi chinuie elita. Cultura noastră, născută din experienţele brute, retrecute prin unghiul bisericii sau al didacticii - va putea oare rămâne întotdeauna dezarticulată? Se va mai putea numi atunci cultura?

GRIGORE
VIERU

Naiul de aur (cântec)

de Grigore Vieru

Pe ramuri păsări au muţit
Şi-n codru vânt s-a liniştit -
Ascultă doina din strămoşi
Sub mari luceferi luminoşi.
Se aude suflet românesc
Curgând prin naiul cel domnesc,
De crezi că ar sufla Iisus
În focul vetrei Lui de Sus.

Există un drag trandafir
Românesc,
El se numeşte Zamfir
Românesc,
Fericită Ţara de vis
Românesc
Ce l-a născut şi deschis Românesc!

Pe lume este un Mihai
Şi un Enescu şi un grai,
Avem cu ei un legământ,
Deci, încă-i bine pe pământ.

Lucru oral

1

Formulează tema și două-trei idei pe care le enunță autorul.

2

Propune trei contraargumente la una dintre tezele autorului.

Lucru în grup

Împărțiți-vă în două echipe, pentru a susține o anumită poziție în raport cu afirmațiile:

  • Identitatea culturală este conferită de conservarea valorilor tradiţionale.
  • Identitatea culturală este conferită de circulația valorilor tradiționale.
2
Sarcini de lucru pentru susţinătorii ideii
că identitatea culturală constă în conservarea valorilor tradiţionale.

1. Se regăseşte această dimensiune între tezele formulate de Mircea Eliade în lucrarea Itinerariu spiritual ? Transcrie secvenţele de text care prezintă această dimensiune.

2. Numește condiţiile păstrării specificităţii culturii noastre.

3. Apreciază valoarea autentică pe care o conferă cultura română spațiului european.

Sarcini de lucru pentru susţinătorii ideii
că identitatea culturală constă în circulația valorilor tradiţionale și amestecul lor cu alte valori.

1. Se regăseşte această dimensiune între tezele formulate de Mircea Eliade în lucrarea Itinerariu spiritual ? Transcrie secvenţele de text care prezintă această dimensiune.

2. Exemplifică prin autori canonici ai literaturii române impactul influenței culturii universale asupra creației acestora.

3. Apreciază posibilităţile de supravieţuire a culturii române în condiţiile unei potenţiale globalizări.

3

Redactează, în baza textului, un eseu reflexiv la tema Rolul tradiţiilor în evoluţia culturii unui popor.

Lucru oral

1

Interpretează, în două enunţuri, opţiunea lui Grigore Vieru pentru formula titulară a textului.

2

Analizează informaţia despre domeniul de activitate şi aportul la dezvoltarea culturii româneşti al personalităţilor la care se referă Grigore Vieru în textul de mai sus.

3

Ilustrează, prin argumente din fişele biobibliografice, două puncte de tangenţă între aceste personalităţi.

5

Numește şi alte personalităţi reprezentative pentru spiritualitatea românească.

4

Comentează afirmaţia propusă, raportând-o la poezia viereană:

„O cultură sănătoasă creează o morală sănătoasă, o psihologie sănătoasă şi o artă sănătoasă. Gradul de cultură al unui poet se află în raport direct cu gradul de receptare atât a tradiţiei, cât şi a literaturii timpului său.” (Călin Vlasie, „Poezie şi psihic”)