Geniu pustiu (fragmentul I)

„… Ploaia şi frigul ce mă pătrunsese mă siliră să intru-n ea ( o cafenea). Mirosul tutunului, eternul trictrac alucătorilor de domino făcea un efect deosebit asupra simţurilor mele ameţite de ploaie şi de frig. Orologiul, fidelinterpret al bătrânului timp, sună de 12 ori în limba sa metalică, spre-a da lumii, ce nu-l asculta, sama că se scurseseşi a 12 oră a miezului nopţii. P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau câte-o grupă de jucători de cărţi cu părul îndezordine, ţinând cărţile într-o mână ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, tăcuţi, cu ochiificşi, mişcându-şi şi muşcându-şi buzele făr-a zice o vorbă şi trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte-ogură din cafeaua sau berea ce le sta dinainte... semn de triumf!

Un june aplecat asupra unui biliard scria cCu creta pe pănura verde vorba Ilma. Cugetam că e din viţa lui Arpad şi căşi-o fi scoţând din rezervorul memoriei sale vrun dulce nume de iubită sau vreun ideal unguresc din romanele luiMauriciu Jokay. Nu m-am mai ocupat mai mult de figura acestui tânăr, suspinător poate, ci am început a răsfoi, prinziare streine, unele reviste literare artistice etc. (Ale noastre nici nu au, nici nu vor a revedea ceva în privinţa asta.)

Junele meu se apropie de mine.C

— După d-ta, mă rog, şopti el înclinându-se. Accent curat românesc — nu e ungur.

— Poftim, zisei, întinzându-i ziarul şi surprins de interesul ce-mi insuflă îndată ce ridicai ochii.

Un om pe care-l cunoşteam fără a-l cunoaşte, una din acele figuri ce ţi se pare că ai mai văzut-o vrodată-n viaţă, fărăs-o fi văzut niciodată, fenomen ce se poate explica numai prin presupunerea unei afinităţi sufleteşti. Începui a-lobserva cu comoditate. Era frumos, d-o frumuseţe demonică. Asupra feţei sale palide, musculoase, expresive, seridica o frunte senină şi rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunţii se zburlea cu o genialitate sălbatecă părulsău negru-strălucit, ce cădea pe nişte umeri compacţi şi bine făcuţi. Ochii săi mari, căprii, ardeau ca un foc negru subnişte mari sprâncene stufoase şi îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete, erau de-o asprime rară. Ai fi crezut că e unpoet ateu, unul din acei îngeri căzuţi, un Satan, nu cum şi-l închipuiesc pictorii: zbârcit, hidos, urâcios, ci un Satanfrumos, de-o frumuseţe strălucită, un Satan mândru de cădere, pe-a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul, şi iadulîndărătnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit în cer, a sorbit din lumina cea mai sântă, şi-a îmbătat ochii cu idealelecele mai sublime, şi-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut pe pământ, să nu-i rămânădecât decepţiunea şi tristeţea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în cer. Repedea umflare a nărilor şi vioaia sclipirea ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subţire, fină, şi mâna sa albă cu degetelungi şi aristocrate semăna cu toate astea a avea o putere de fier. Toată expresiunea în sine era d-o putere generoasă,deşi infernală.

:
:

Sarcină orală

1.1 - Identifică elementele de decor care constituie cadrul romantic al nuvelei.

1.2 - Comentează semnificația acestora în conturarea cronotopului textului.

1.3 - Analizează elementele situației de comunicare din fragmentul propus, precizând factorii comunicării: emițator, receptor, mesaj, cod, canal si context.

Sarcină interactivă

Acțiuni corecte: 0 / 0
Acțiuni greșite: 0

Repetă exercițiul

Sarcină interactivă

Acțiuni corecte: 0 / 0
Acțiuni greșite: 0

Repetă exercițiul

Sarcini scrise

1. - Argumentează, prin secvenţe textuale, două dintre trăsăturile morale sau fizice ale personajului Toma Nour.

2. - Comentează semnificația structurilor oximoronice „frumusețe demonică” și „Satan dumnezeiesc”.

3. - Rezumă, în caiet, constatările personajului cu referire la:

  • - raportul dintre „nationalism” şi “cosmopolitanism”;
  • - presudointelectualitatea epocii de tranziţie;
  • - necesitatea formării opiniei publice într-o societate;
  • - rolul „oamenilor superiori” în evoluţia unei naţiuni.

4. - Realizează un text argumentativ despre actualitatea sau inactualitatea punctului de vedere al personajului Toma Nour despre destinul românilor

5. - Pornind de la aserțiunea: „Sufletul omului e ca un val — sufletul unei naţiuni ca un ocean”, realizează, în baza fragmentului, un mini-eseu de 0,5-1 pagini.

6. - Structurează, într-o hartă conceptuală, rețeaua de simboluri de factură romantică din text.

7. - Comentează semnificația contextuală a unui simbol la alegere.

Lucru în grup

1. - Pornind de la aspectul odăii lui Toma Nour din fragmentul propus, caracterizaţi personajul.

„ ... Locuia într-o cameră naltă, spaţioasă şi goală. În colţurile tavanului paianjenii îşi exersau pacifica şi tăcuta lor industrie, într-un colţ al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărţi, visând fiecare din ele ceea ce cuprindea, în alt colţ al casei un pat de lemn c-o saltea de paie, c-o plapumă roşie şi-nainte[a] patului o masă murdară, cu suprafaţa ilustrată de litere mari latine şi gotice ieşite de sub bricegelul vreunui ştrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte şi întregi, broşuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înţeles şi fără scop. Dar asupra cărţilor culcate-n colţ era aninat în cui bustul în mărime naturală, lucrat în ulei, a unui copil ca de vro optsprezece [ani], cu păr negru şi lung, cu buzele subţiri şi roze, cu faţa albă ca marmura şi cu nişte ochi albaştri mari, sub mari sprâncene şi lungi gene negre. Ochii cei albaştri ai copilului erau aşa de străluciţi, de-un colorit atât de senin, încât păreau că privesc cu inocenţa, cu dulceaţa lor mai femeiască asupra spectatorului ce privea în ei. Era o adevărată operă de artă. Cu toate că acel portret înfăţişa un chip îmbrăcat bărbăteşte, însă mâinile cele fine, dulci, mici, albe, trăsurile feţei de-o paloare delicată, umedă, strălucită, moale, ochii de-o adâncime nespusă, fruntea arcată şi mai mică, părul undoind cam prea lung te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite... .”

1.1 - Valorificați:

a. antiteză dintre limitele strâmte ale odăii lui Toma Nour şi spaţiile nelimitate ale
imaginaţiei sale;

b. semnificația obiectelor din preajma personajului.

1.2 - Comparaţi odaia lui Toma Nour cu alte odăi ale creatorilor din textele eminesciene, precum și în raport cu perspectiva artistică reflectată în pictura lui Carl Spitzweg „ Sărmanul poet”.