Odă

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

:
:

Sarcini orale

1.1 - Audiază poezia recitată de Vitalie Rusu și formulează-ți starea postlectorală.

1.2 - Identifică versurile ce conturează stările eului liric (după Zoe Dumitrescu-Bușulenga):
a) ignorarea morții într-o senină, veșnică tinerețe;
b) întâlnirea cu suferința;
c) întoarcerea în unitatea primordială.

2. - Argumentează cărei specii lirice aparține Odă (în metru antic).

Sarcină scrisă

1. Urmărește timpurile verbale prezente în text și motivează rolul stilistic al acestora în conturarea mesajului poetic.

Sarcină interactivă

Acțiuni corecte: 0 / 0
Acțiuni greșite: 0

Repetă exercițiul